Definita cuvantului psihomotoriu
PSIHOMOTÓRIU adj. v. MANIE (1). Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu psihomotoriu
gingirlíu (-íe), adj. – (Cafea) cu spumă, cum o preferă orientalii. Tc. cicili „drăguț, bun”, cf. gigea (Șeineanu, II, 188). Vezi definitia »
halalíu s.n. (înv.) stofă orientală subțire de mătase și bumbac. Vezi definitia »
TRAVÁLIU s.n. 1. (Tehn.; ieșit din uz) Lucru mecanic. ♦ (Rar) Muncă, lucru. 2. (Med.) Momentul nașterii. [Pron. -liu. / < it. travaglio, cf. fr. travail]. Vezi definitia »
CONDAMNATÓRIU, -IE adj. (despre sentințe) care condamnă. (< fr. condamnatoire) Vezi definitia »
fălnógiu s.m. (reg., înv.) primar de sat. Vezi definitia »