Definita cuvantului psihomotoriu
PSIHOMOTÓRIU adj. v. MANIE (1). Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu psihomotoriu
bufliu, -ie, buflii, adj. (glum.) grăsuț, dolofoan. Vezi definitia »
PTÍU interj. (Pop.) Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee. Vezi definitia »
ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio]. Vezi definitia »
TABLÍNIU s. n. mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. (< lat. tablinium) Vezi definitia »
PRIVILÉGIU s. n. 1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. 2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora. (< fr. privilège, lat. privilegium) Vezi definitia »