Definita cuvantului natură
natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu natură
STRAPONTÍNĂ s.f. Scaunul din față al unei trăsuri, care se poate ridica și lăsa în jos. ♦ Scaun asemănător celui descris mai sus, care se află sau se poate așeza la marginea rândurilor de scaune (pe interval) în sălile de spectacol. [Var. strapontin s.n. / cf. fr. strapontin, it. strapontino]. Vezi definitia »
ATEROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora. [< fr. athérosclérose]. Vezi definitia »
CAFETIÉRĂ, cafetiere, s. f. Aparat pentru preparat și pentru turnat cafeaua; vas pentru păstrarea cafelei. ♦ Serviciu de cafea. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. cafetière. Vezi definitia »
ZEOÁICĂ, zeoáice, s. f. Zeiță. (din zeu) Vezi definitia »
ghíjă, ghíji, s.f. (reg.) 1. coaja verde a nucii. 2. pănușa știuletelui. Vezi definitia »