METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare]. Vezi definitia »

ABUNDÁNȚĂ s.f. v. abundență. Vezi definitia »

DERMÍTĂ s.f. Dermatită. [< fr. dermite]. Vezi definitia »

BÍGĂ² s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige]. Vezi definitia »

DOCTRÍNĂ s. f. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc. (< fr. doctrine, lat. doctrina) Vezi definitia »