ARGÍLĂ s.f. (Petr.) Rocă sedimentară, alcătuită din silicați de aluminiu, foarte răspândită în natură și folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla]. Vezi definitia »

popárniță s.f. (reg.) numele unei plante cu floarea galbenă, folosită în medicina populară. Vezi definitia »

SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură. Vezi definitia »

ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Din alina + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. Vezi definitia »