SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum. Vezi definitia »

BIMILÉNIU s.n. Perioadă, interval de două mii de ani. [Pron. -niu. / < bi- + mileniu]. Vezi definitia »

IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee. Vezi definitia »

stagiu, stagii s. n. perioadă de detenție. Vezi definitia »

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium). Vezi definitia »