PLUTUÍT s. n. Plutuire. – V. plutui. Vezi definitia »

nepățít, -ă, adj. (înv. și pop.) fără experiență. Vezi definitia »

ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiți, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumusețat. – V. împodobi. Vezi definitia »

DURUÍT, dăruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui. Vezi definitia »

LIPĂÍT s. n. Faptul de a lipăi. ♦ Zgomot caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci ori de o lovitură dată cu palma; cepăit. ♦ Zgomot caracteristic pe care îl fac (cu limba) unele animale când beau sau când mănâncă ceva. – V. lipăi. Vezi definitia »