ORIENTÁT, -Ă, orientați, -te, adj. 1. Care a recunoscut locul unde se află, care știe în ce direcție trebuie să se îndrepte; p. ext. informat, lămurit, edificat. 2. (Mat.) Îndreptat spre o anumită direcție. [Pr.: -ri-en-] – V. orienta. Vezi definitia »

RĂZJUDECÁT, -Ă, răzjudecați, -te, adj. Judecat în repetate rânduri, supus din nou reflecției. – V. răzjudeca. Vezi definitia »

afemeiat Vezi definitia »

SEMNÁT s. n. Semnare. – V. semna. Vezi definitia »

LEGÁT¹ s. n. Faptul de a (se) lega¹. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. 2. Broșare, cartonare a unei cărți. 3. Rodire. – V. lega¹. Vezi definitia »