FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”). Vezi definitia »

CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Cămăraș + suf. -el. Vezi definitia »

BÍSEL (‹ fr. {i}; {s} Bissel) s. n. Dispozitiv de însciere în curbe a locomotivelor de viteză mijlocie, format dintr-un cadru triunghiular articulat la un capăt la șasiul locomotivei, iar cu capătul celălalt rezemat pe o osie alergătoare. Vezi definitia »

BRUNÉL s.n. Stofă de lână de culoare închisă, folosită odinioară la confecționarea încălțămintei. [< germ. Brunelle, cf. fr. brunelle]. Vezi definitia »

a trage un tighel expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual. Vezi definitia »