ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) Vezi definitia »

OMNEPUTÍNȚĂ s. f. v. omnipotență. Vezi definitia »

AMBIVALÉNȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence. Vezi definitia »

CATACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor. (< fr. catacoustique) Vezi definitia »

podícă s.f. (reg.) plantă erbacee cu tulpină lungă și târâtoare, cu ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescență în formă de spic; brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, piedicuță. Vezi definitia »