acoleá, adj. – Acolo. – Var. acóle, acolé. < Lat. *eccum illāc (Philippide, Principii, 93; Pascu, I, 105); cf. gal. aculá, acolá, astur. acullú, port. acolá. DAR propune, fără convingere, *eccum illῑc. S-a contaminat cu acolo, dînd naștere la numeroase var. locale; diferă de acolo, prin nuanța exprimată de apropiere mai mare. Vezi definitia »

ALTMÍNTRELEA adv. v. altminteri. Vezi definitia »

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceála interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec. Vezi definitia »

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana. Vezi definitia »