SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; p. ext. practică superstițioasă. – Din fr. superstition, lat. superstitio. Vezi definitia »

AUXOLOGÍE s.f. Știință despre creșterea organismelor. [Cf. it. auxologia < gr. auxein – a mări, logos – studiu]. Vezi definitia »

PÓȘTIE² s. f. v. poștă¹. Vezi definitia »

HORTÉNZIE v. ORTENZIE. [DLRM] Vezi definitia »

TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie. Vezi definitia »