EPIFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte) Vezi definitia »

NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu). Vezi definitia »

FULGURÍT s.n. (Geol.) Formație tubulară cu diametru mic, lungă de câțiva metri, formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. [< fr. fulgurite, germ. Fulgurit]. Vezi definitia »

preapodobít, -ă, adj. (înv.) care este deosebit de credincios, de cuvios, de cucernic. Vezi definitia »

pojărít, pojărítă, adj. (reg.; despre ierburi, buruieni) distrus prin incendiu. Vezi definitia »