MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa. Vezi definitia »

calarábă (-be), s. f. – Varietate de varză. Mag. kalarábi, din germ. Kohlrabe și acesta din it. cavolorapa, cf. pol. kałarapa (Cihac, II, 38). Vezi definitia »

MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë. Vezi definitia »

săbietúră, săbietúri, s.f. (reg.) semn făcut de om la urechile oilor (pentru identificare). Vezi definitia »

TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »