Definita cuvantului nimic
nimíc adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nimic
oglábnic, oglábnice, s.n. (reg.) colac de cârpă, de pus pe cap, pentru a purta un vas, un coș. Vezi definitia »
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. Vezi definitia »
ORTOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la ortografie. ◊ în conformitate cu regulile ortografiei. (< fr. orthofraphique) Vezi definitia »
EROICÓMIC, -Ă adj. care este în același timp eroic și comic. ♦ poem ~ = poem-epopee care are un subiect comic. (< fr. héroï-comique, lat. heroicus) Vezi definitia »
PSIHOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotehnică. II. s. f. ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor, utilizând un ansamblu de metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). (< fr. psychotechnique) Vezi definitia »