JAI s. m. (Reg.) Pui de pește rămas pe malul gârlelor când scade apa. Vezi definitia »

ái (ái), s. m. – Usturoi. – Mr., megl. al’ŭ, istr. ǫlú. Lat. alium (Pușcariu 47; Candrea-Dens., 25; Rew 366; DAR); cf. alb. aj, it. aglio, prov. alh, fr. ail, cat. all, sp. ajo, gal., port. alho. – Der. ai (var. aia), vb. (a condimenta cu usturoi); aișoară, s. f. (plantă, usturoiță); aișor, s. m. (ghiocel; crin-de-pădure; plantă); aitură, s. f. (piftie cu usturoi); aiuș, s. m. (plantă, Alium silvestre). Vezi definitia »

chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. Vezi definitia »

șacrái, șacrái, s.m. (reg.) om învechit. Vezi definitia »

Futai – Neologism provenit prin derivare de la verbul a futé – cu sensul de act sexual (reg. futăreală, deriv. fut + angiu (bulangiu)) alaturare fut ai Vezi definitia »