Definita cuvantului nor
nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezența lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nor
SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor. Vezi definitia »
JOCȘÓR s. n. v. jocușor. Vezi definitia »
RETRACTÓR adj., s. m. f. (mușchi) care are rolul de a trage un membru sau o parte a corpului spre înapoi. (< fr. rétracteur) Vezi definitia »
STÉNTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian]. Vezi definitia »
PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior]. Vezi definitia »