Definita cuvantului nor
nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezența lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nor
PRODUCĂTÓR, -OÁRE adj. Care produce, care dă naștere la ceva. // s.m. și f. Persoană care produce prin muncă bunuri materiale. ♦ Persoană, societate sau întreprindere care asigură finanțarea și turnarea unui film. [< produce + -(ă)tor]. Vezi definitia »
PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1. Vezi definitia »
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium. Vezi definitia »
orbitor, stralucitor Vezi definitia »
CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor. Vezi definitia »