Definita cuvantului noră
nóră (nuróri), s. f. – Soția fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Pușcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supraviețuiește în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absența diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu noră
BENZALDEHÍDĂ s.f. Aldehidă aromatică din benzen, lichid incolor, cu miros de migdale amare, folosit în parfumerie, în industria coloranților etc. (din fr. benzaldéhyde) Vezi definitia »
naporójnă, naporójne, s.f. (reg.) 1. pâine sau colac dus la biserică. 2. ospăț la înmormântări; pomană. Vezi definitia »
SERÍNĂ s. f. aminoacid în compoziția unui mare număr de proteine vegetale și animale, cu rol activ în procesele de metabolism. (< fr. sérine) Vezi definitia »
TEREBRÁTULĂ s.f. Animal marin (fosil) din clasa brahiopodelor. [< fr. térébratule]. Vezi definitia »
INSTÁNȚĂ, instanțe, s. f. (Și în sintagma instanță judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice. ◊ Expr. În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din fr. instance, lat. instantia. Vezi definitia »