Definita cuvantului noră
nóră (nuróri), s. f. – Soția fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Pușcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supraviețuiește în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absența diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu noră
ACULEÁTĂ, aculeate, s.f. – V. aculeat (2) [DEX'98] Vezi definitia »
MEZOSAPROFÍTĂ adj., s. f. (ciupercă) cu miceliile în interiorul plantei în curs de descompunere, iar corpurile de fructificație la exterior. (< fr. mésosaprophyte) Vezi definitia »
PARÁBOLĂ1 s.f. Scurtă povestire alegorică cu caracter moral; pildă. ♦ (P. ext.) Alegorie, metaforă. [< fr. parabole, cf. lat. parabola, gr. parabole – asemănare]. Vezi definitia »
BALCANÍSTICĂ s.f. Știință complexă care studiază limbile, literatura, istoria popoarelor din Peninsula Balcanică; (p. ext.) filologie balcanică; balcanologie. [< Balcani + -istică]. Vezi definitia »
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite. Vezi definitia »