Definita cuvantului noroc
noróc (noroáce), s. n. – 1. Șansă, fericire. – 2. Întîmplare, hazard. – Sl. narokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32), cf. sb., cr., pol. narok. – Der. noroceală (var. norocire), s. f. (soartă, noroc); noroci, vb. (a face fericit); norocos, adj. (fericit, cu noroc); nenoroc, s. n. (nenorocire); nenoroci, vb. (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adj. (fără noroc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu noroc
AD-HÓC adv., adj. pentru un anume scop. (< lat. ad hoc, pentru aceasta) Vezi definitia »
TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć. Vezi definitia »
tohóc, tohoáce, s.n. (reg.) resturi de paie, fân, coceni; gunoi măturat la treierat. 2. noroi, murdărie. Vezi definitia »
DIPLODÓC, diplodoci, s. m. Specie de reptilă dinozauriană fosilă, amfibie, erbivoră. – Din fr., lat. diplodocus. Vezi definitia »
BANLOC, com. în jud. Timiș; 4.679 loc. (1991). Piscicultură (iazuri și heleșteie). Stație de c. f. Mănăstirea Partoș (sec. 13, reconstruită ulterior), biserică în stil baroc (sec. 18). Vezi definitia »