groș (gróși), s. m. – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Mold. la sfîrșitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. guruș (Ronzvalle 122). – Der. groșiță, s. f. (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. derivă dubletul înv. gruș, s. m. (monedă turcească de 40 de aspri). Vezi definitia »

GHIÓȘ, ghioșuri, s. n. Ornament gravat format din linii fine, drepte sau ondulate, folosit la împodobirea unor obiecte de sticlă sau de metal. ♦ Desen complex format din linii apropiate și încrucișate dispuse geometric, folosit pentru realizarea fondului unor hârtii cu valoare nominală. [Var.: ghilóș s. n.] – Din fr. guillochis. Vezi definitia »

SATÂRÁȘ, satârași, s. m. (Înv.) Soldat din garda domnească înarmat cu satâr (2). – Din satâr + suf. -aș. Vezi definitia »

NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș². Vezi definitia »

gároș (-și), adj. – Pestriț, bălțat. Sb. garuša „oaie neagră” (Bogrea, Dacor., III, 731). Semantismul necesită o explicație. Vezi definitia »