mirác (-ci), s. m. – Băiat, flăcău. Ngr. μειράϰιον (Tiktin). Sec. XVII, înv.; pare cultism. Vezi definitia »

BIVUÁC, bivuacuri, s. n. 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții). [Pr.: -vu-ac] – Din fr. bivouac. Vezi definitia »

INTRACARDIÁC, -Ă adj. în, din interiorul inimii. (< fr. intracardiaque) Vezi definitia »

NOMOFILÁC s. m. (ant.; la greci) magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. (< fr. nomophylaque, gr. nomophylax) Vezi definitia »

NOVOLÁC s. n. rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediul acid, folosită la fabricarea unor lacuri. (< fr. novolaque) Vezi definitia »