Definita cuvantului oară
oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oară
PRELATÚRĂ s. f. titlu, demnitate de prelat. (< fr. prélature) Vezi definitia »
CRIÓNICĂ s. f. criologie (2). (< engl. cryonics) Vezi definitia »
CONFIÁNȚĂ s. f. v. confiență. Vezi definitia »
strămámă, strămáme, s.f. (înv. și reg.) străbunică. Vezi definitia »
ACOLISITURĂ s.f. (Trans. SV) Insistență. Săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiaten lui, iară pentru acolisitura lui scula-se-va și-i va da. N TEST. (1648).
Etimologie: acolisi + suf. -tură.
Vezi și acolisi. Vezi definitia »