Definita cuvantului oaste
oáste(óști), s. f. – 1. Armată. – 2. (Înv.) Război. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. Lat. hostem (Diez, I, 297; Pușcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste. – Der. ostaș, s. m. (soldat, combatant); ostășesc, adj. (militar); ostășește, adv. (militărește); ostăși, vb. (a servi în armată); ostășie, s. f. (serviciul militar); ostășime, s. f. (mulțime de ostași); oști, vb. (a servi în armată; a lupta); oștire, s. f. (oaste; înv., expediție militară); oștean, s. m. (soldat); oștenesc, adj. (militar); oștenește, adv. (militărește); oștenie, s. f. (militărie); oștime, s. f. (oaste); oștitor, s. m. (înv., soldat); oștitură, s. f. (înv., ordin de bătălie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oaste
AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște. Vezi definitia »
TRIDIMENSIONALITÁTE s. f. Însușirea de a fi tridimensional. [Pr.: -si-o-] – Din engl. tridimensionality. Vezi definitia »
a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor. Vezi definitia »
APOSTOLICÉȘTE adv. (Înv.; în expr.) A merge apostolicește = a merge apostolește. – Din apostolic + suf. -ește. Vezi definitia »
NAZALITÁTE s. f. Particularitate a unui sunet de a fi pronunțat cu timbru nazal (2). – Din fr. nasalité. Vezi definitia »