Definita cuvantului obiect
obiéct (obiécte), s. n. – Lucru. Lat. obiectum (sec. XIX). – Der. (din fr.) obiecta, vb.; obiectiv, s. n.; obiectiva, vb.; obiectivitate, s. f.; obiecți(un)e, s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obiect
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract]. Vezi definitia »
INSTÍNCT s. n. comportament înnăscut, caracteristic pentru toți indivizii unei specii; impuls natural. (< fr. instinct, lat. instinctus) Vezi definitia »
SALEDÚCT s.n. Conductă pentru transportul saramurii în unele combinate chimice. [Cf. lat. sal – sare + (con)duct]. Vezi definitia »
INCOMPLÉCT, -Ă adj. v. incomplet. Vezi definitia »
ASPÉCT s.n. 1. Înfățișare, formă exterioară sub care ni se înfățișează ceva. 2. Categorie gramaticală a unor limbi, cu ajutorul căreia se arată durata sau gradul de realizare a acțiunii verbului. [< fr. aspect, cf. lat. aspectus < aspicere – a privi]. Vezi definitia »