Definita cuvantului oblon
oblón (obloáne), s. n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apără o ușă sau o fereastră. – 2. Încuietoare metalică. – 3. (Arg.) Ochi. – 4. (Înv.) Ușiță, portiță. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblînc”, cf. oblînc, cu blană „scîndură”; cf. bg. oblon „apărătoare de fereastră”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a închide).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oblon
Oximoron, epitet antitetic ce defineste o trasatura morala sau de stil sau vestimentatie ce face in mod grosolan diferenta intre aparenta si esenta
(i.e. aparenta de imbracaminte cu stil si esenta imbracamintei cu stil, aparenta calitatii morale de doamna si esenta acestei caractersitici)
Cuvant obtinut prin alaturarea unui diminutiv utilizat in argou(„piți”) cu un element onomatopeic cu rol augmentativ(„-poanca”) Vezi definitia »
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon]. Vezi definitia »
CLON s.n. (Biol.) Ansamblu de indivizi (bacterii, celule, virusuri, plante) care provin dintr-un individ unic. [Var. clonă s.f. / < fr. clone, cf. gr. klon – vlăstar]. Vezi definitia »
FON1 s. m. unitate de măsură a intensității auditive egală cu intensitatea unui sunet de 1,26 ori mai mare decât intensitatea pragului auditiv inferior. (< fr. phone) Vezi definitia »
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă. (din fr. basson, it. bassone) Vezi definitia »