Definita cuvantului oblon
oblón (obloáne), s. n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apără o ușă sau o fereastră. – 2. Încuietoare metalică. – 3. (Arg.) Ochi. – 4. (Înv.) Ușiță, portiță. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblînc”, cf. oblînc, cu blană „scîndură”; cf. bg. oblon „apărătoare de fereastră”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a închide).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oblon
zacón, zacoáne, s.n. (înv.) 1. lege, regulă, normă. 2. tagmă, ordin religios. Vezi definitia »
HETEROCRÓN, -Ă adj. în timpuri diferite. (< fr. hétérochrone) Vezi definitia »
PARHOMEÓN s.n. Aliterație. (< gr. parhomoion) Vezi definitia »
TERMOSIFÓN, termosifoane, s. n. Aparat folosit în instalațiile de încălzire centrală, în care circulația fluidului se face în circuit închis, datorită diferenței dintre greutatea specifică a fluidului cald care se ridică prin conducta de plecare și greutatea specifică a fluidului care vine pe conducta de întoarcere la sursa de căldură. – Din fr. thermosiphon. Vezi definitia »
PENTATLÓN, pentatloane, s. n. Probă combinată de atletism, alcătuită din cinci exerciții diferite, clasamentul făcându-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. ◊ Pentatlon modern = concurs sportiv complex care constă din cinci probe diferite (scrimă, călărie, tir, înot și cros), clasamentul fiind făcut prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. – Din fr. pentathlon. Vezi definitia »