Definita cuvantului oblu
óblu (oáblă), adj. – 1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oblu
zúlu (limbă) s. f. Vezi definitia »
BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus) Vezi definitia »
CÚPLU s.n. 1. Pereche, reunire de două persoane bazată pe o legătură constantă sau datorată unei apropieri accidentale. 2. (Fiz.) Sistem de două forțe antiparalele și de aceeași intensitate. 3. Piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau în fuzelajul unui avion. [< fr. couple]. Vezi definitia »
SUBMULTÍPLU s.m. 1. Mărime care intră de un număr exact de ori într-o mărime mai mare. 2. Fiecare dintre subdiviziunile unităților în sistemul de măsuri și greutăți. [După fr. sous-multiple]. Vezi definitia »
DÍBLU, dibluri, s. n. Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor. – Din germ. Dübel. Vezi definitia »