Definita cuvantului obor
obór (oboáre), s. n. – 1. Țarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasă) din rus. obora.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obor
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor. Vezi definitia »
SNOPUȘÓR, snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor. Vezi definitia »
PENALIZATÓR, -OÁRE, penalizatori, -oare, adj. Cu caracter de penalizare. – Penaliza + suf. -tor. Vezi definitia »
ASIGURĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană, instituție) care face asigurări de persoane. (< asigura + -tor) Vezi definitia »
ELEVÁTOR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire. Vezi definitia »