Definita cuvantului ecou
ECÓU, ecouri, s. n. 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. Fig. Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. écho, lat. echo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ecou
DUBLÓU2 s.n. (Sport) Cuplu de doi vâslași pe aceeași ambarcație. [Cf. engl. double(scull)]. Vezi definitia »
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud. Vezi definitia »
CADÓU, cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau. Vezi definitia »
LANTERNÓU s.n. Turn cu colonete așezat în vârful unui dom, al unui edificiu. ♦ Element de construcție așezat pe acoperișul unei hale pentru iluminare și aerisire. [< fr. lanterneau]. Vezi definitia »
erou legendar al Iliadei Vezi definitia »