Definita cuvantului oborî
oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oborî
izgorî (-résc, -ít), vb. refl. – Despre cereale, a fermenta. Sl. izgorĕti (Tiktin; DAR), cf. sb. izgorjeti, rus. izgorĕtĭ. Cf. dogorî, prigoare. Vezi definitia »
ÎNZĂVORÎ, înzăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvor. Vezi definitia »
ZBORÎ́, zborắsc, vb. IV. Intranz. (Banat) A discuta, a vorbi despre un lucru, pe marginea unei teme. (zbor2 + suf. -î) Vezi definitia »
STOBORÎ́, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A îngrădi cu stoboruri2, uluci. (stobor2 + suf. -î) Vezi definitia »
ZĂPORÎ, zăporăsc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor. Vezi definitia »