Definita cuvantului obraț
obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obraț
păcăúț, păcăúți, s.m. (reg.) chiriaș. Vezi definitia »
PRINȚ s. m. principe (3). (< germ. Prinz, fr. prince) Vezi definitia »
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net. Vezi definitia »
pelț, pélțuri, s.n. (reg.) 1. glastră. 2. mușcată. Vezi definitia »
LEUȚ2, leuți, s. m. Leușor2. – Leu2 + suf. -uț. Vezi definitia »