Definita cuvantului obrinti
obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obrinti
HAITI interj. V. hait1. Vezi definitia »
cimpotí, pers 3 sg. cimpotéște, vb. IV (reg.; despre apă) a izvorî frumos și în clocot; a șipoti. Vezi definitia »
TRAVESTÍ vb. IV. tr., refl. A (se) deghiza. [P.i. -tesc. / cf. fr. travestir, it. travestire]. Vezi definitia »
trîntí (-tésc, -ít), vb. – 1. A doborî, a abate, a face să cadă. – 2. A descărca, a ochi. – 3. A lansa, a azvîrli. – 4. A face să cadă la examene. – 5. (Arg.) A reține. – 6. (Refl.) A se arunca la pămînt, a se tolăni. – 7. (Refl.) A se lupta, a se lua la trîntă. Sl., probabil dintr-o formă neatestată *trątiti (Cihac, II, 422; Tiktin; Byhan 340; Candrea), probată și de rut. trutyty, ceh. troutiti „a împinge”, pol. trącić „a împinge”. Cf. sl. tryti „a împinge”. Cf. sl. tryti „a turti”, tręsti „a mișca”, tręstiti „a lovi”. – Der. trîntă, s. f. (luptă corp la corp); trînteală, s. f. (bătaie, trîntă; Arg., detenție); trîntitură, s. f. (acțiunea de a doborî). – Din rom. provine săs. trintin „a doborî”. Vezi definitia »
BATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „adânc”, „referitor la adâncul mărilor”, „din adâncul mărilor”. [Var. bato- / < fr. bathy, cf. gr. bathys – adânc]. Vezi definitia »