Definita cuvantului obroc
obróc (obroáce), s. n. – Porție, rație, tain. Sl. obroku „leafă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov., ceh., pol. obrok „rație”, mag. abrak „furaj”. S-a confundat cu obroc (var. înv. oboroc), s. n. (măsură de capacitate pentru cereale; coș; stavilă, ecluză), din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb., cr. uborak. – Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *oboroci; obrici, vb. (Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raționa, a limita”; obricariță, s. f. (rație); obroceală, s. f. (zăpăceală, derută).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obroc
NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces:; p. ext. stare a celui fără noroc. – Ne- + noroc. Vezi definitia »
1.loc destinat rugaciunii 2.loc intr-un templu sau intr-o biserica socotit sfant Vezi definitia »
sglăvóc (-ci), s. m. – 1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă. Vezi definitia »
AMÓC s. n. 1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale. 2. (fig.) izbucnire violentă. (< fr., engl. amok) Vezi definitia »
bijóc, s.m.; bijoácă, s.f. (reg.) mârțoagă, cal bătrân, slab. Vezi definitia »