Definita cuvantului obște
óbște (óbști), s. f. – 1. Comunitate, colectivitate, public. – 2. Asociație, cooperativă, devălmășie. – Var. obștie. Sl. obišti „colectivitate” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sl. obištije „comunitate”, bg., sb. obšti. – Der. obștesc, adj. (comun, public, general); obștește, adv. (în comun); obști, vb. (a face public, a divulga); obștime, s. f. (public); ob(e)ștnic, adj. (public, general), înv., din sl. obeštiniku; obștuitor, s. m. (înv., participant); obștire, s. f. (comunitate; dare în vileag), înv.; obeștui, vb. (înv., a trăi în comunitate), din sl. obištevati; obștui, vb. (a participa), înv. – Din rom. pare că provine mag. hopsa, pl. hopsák, de unde opșag, s. n. (Trans., bîrfă), cf. Drăganu, Dacor., VI, 300. Hopșe, s. f. (Trans., șezătoare pentru a lucra lîna în comun; carne care se mănîncă în comun la țară), pare der. din același cuvînt sl. în mod indirect, prin intermediul sl. hopsába (Drăganu, Dacor., III, 720); de aici opsar, s. m. (Mold., măcelar, casap care vinde carnea tranșată), cf. Tiktin.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obște
OVIPARITÁTE s.f. (Biol.) Reproducere prin ouă. [Cf. fr. oviparité]. Vezi definitia »
CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas) Vezi definitia »
perpendicularicéște adv. (înv.) în mod perpendicular. Vezi definitia »
ROMANȚIOZITÁTE s.f. Înclinare spre visare, spre melancolie; romantism. [< romanțios + -itate]. Vezi definitia »
ȘCOLARITÁTE s. f. 1. Timpul cât cineva este școlar sau are calitatea de școlar. 2. (Rar) Disciplină de școlar. – Din fr. scolarité (după școală și școlar). Vezi definitia »