Definita cuvantului obuz
obúz (obúzuri), s. n. – 1. Campament, tabără. – 2. Forță militară, armată. Pol., rut. oboz (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obuznic, s. m. (înv., sergent major de garnizoană).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obuz
PROFÚZ, -Ă adj. abundent. (< fr. profus) Vezi definitia »
ursúz (-ză), adj. – Morocănos, posac, neprietenos. – Var. hursuz și der. – Mr. ursuz. Tc. ogursuz „nefericit”, din gr. ỏγούρι ‹ lat. augurium (Roesler 604; Șeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der. ursuzlîc (var. ursuzluc), s. n. (nenoroc, ghinion, pacoste), din tc. ogursuzluk. Vezi definitia »
INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr. infus]. Vezi definitia »
FILOBÚZ s.n. Troleibuz. [< it. filobus]. Vezi definitia »
harbúz, harbúji, s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan, curcubetă. Vezi definitia »