Definita cuvantului ochelari
ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelâr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar. – Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), s. f. (plantă, Buscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ochelari
BERI-BÉRI s. n. boală din Extremul Orient, datorată lipsei vitaminei B1 din organism. (< fr. béribéri) Vezi definitia »
sfărmurí, sfărmurésc, vb. IV (reg.; despre pâine sau miezul de pâine) a sfărâma. Vezi definitia »
înzăhărí vb. IV (reg.) a fierbe cu zahăr. Vezi definitia »
alimóri, s. m. pl. – Lăsata secului de brînză. Bg. ale more, exclamație auzită de obicei la sărbătoarea populară respectivă (Philippide, ZRPh., XXXI, 280; DAR). Vezi definitia »
ȘTEMPĂRÍ, ștempăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfărâma cu șteampul minereul scos din mină. – Din ștempar. Vezi definitia »