Definita cuvantului ocină
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocină
ADRENALÍNĂ s. f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică și servind ca medicament, mai ales ca stimulent cardiac. – Fr. adrénaline. Vezi definitia »
GÓDINĂ, godine, s. f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec. Vezi definitia »
ELECTRÓNICĂ s.f. – V. electronic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
PROBÁZĂ s. f. (Reg.) Probozeală. – Postverbal al lui probozi. Vezi definitia »
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. Vezi definitia »