Definita cuvantului ocină
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocină
chilátă (-te), s. f. – Patul armei. – Var. chiulată. Fr. culasse, cu o schimbare greu de explicat (DAR se gîndește la o etimologie populară, adică la o confuzie cu lat., nu poate fi întîmplătoare coincidența cu aceeași schimbare ca în sp.). Vezi definitia »
stófă (-fe), s. f. – 1. Postav, țesătură. – 2. Fire, natură, caracter. – Var. ștofă. – Mr. stofă. Germ. Stoff, parțial prin intermediul it. stoffa › ngr. στόφα (Cihac, II, 394; Borcea 206), cf. rus. stof (Sanzewitsch 210). Pentru sensul al doilea, cf. cumaș. Vezi definitia »
BRAZÚRĂ s.f. Sudură foarte rezistentă făcută cu un aliaj sau cu un metal fuzibil. [< fr. brasure]. Vezi definitia »
hríbă s.f. (reg.) cartof. Vezi definitia »
ARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica) Vezi definitia »