Definita cuvantului ocină
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocină
TRIOLEÍNĂ s. f. Substanță lichidă conținută de grăsimile vegetale și care reprezintă o combinație a acidului oleic cu glicerina. [Pr.: tri-o] – Din fr. triolèine. Vezi definitia »
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. – Buzunări + suf. -eală. Vezi definitia »
HETEROGENÉZĂ s. f. 1. geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii. 2. alternanță de generații; heterogenie. 3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern. (< fr. hétérogenèse) Vezi definitia »
ANHIDRÍDĂ s. f. 1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid. 2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ♦ ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride) Vezi definitia »
ENCEFALOMIELÍTĂ s. f. inflamație a creierului și a măduvei spinării. (< fr. encéphalomyélite) Vezi definitia »