Definita cuvantului ocnă
ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocnă
tiră, tire s. f. (intl.) 1. v. tirangiu. 2. obiect cu care hoțul își acoperă mâna. Vezi definitia »
HEMOLÍMFĂ, hemolimfe, s. f. Lichid organic care are aceleași proprietăți cu ale sângelui și care se găsește în aparatul circulator al nevertebratelor. – Din fr. hémolymphe. Vezi definitia »
mărcúșă adj. f. – (Oaie) cu capul negru. Sb. mrkuša „animal cu blană neagră” (Candrea). Vezi definitia »
PETÁLĂ s.f. Fiecare dintre părțile care formează corola unei flori. [< fr. pétale, cf. gr. petalon]. Vezi definitia »
INCULTÚRĂ s. f. lipsă de cultură, de cunoștințe; ignoranță, neștiință. (< fr. inculture) Vezi definitia »