Definita cuvantului ocol
ocól (ocóluri), s. n. – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. – Der. ocoli, vb. (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocolaș, s. m. (înv., șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, s. n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitură, s. f. (deviație); ocolnică, s. f. (înv., hotărnicie); ocoleală, s. f. (deviere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocol
ANISÓL s. m. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent. (< fr. anisole) Vezi definitia »
POOL s.n. Înțelegere temporară între întreprinderi privind stabilirea unor prețuri comune, a folosirii în comun a unor patente sau a influențării cursului hârtiilor de valoare. [Pron. pul. / < engl.. pool – asociație]. Vezi definitia »
BORNEÓL s.n. Camfor de Borneo. [Pron. -ne-ol. / < fr. bornéol]. Vezi definitia »
Gol pentru bransament electric. Vezi definitia »
BUTANÓL s. m. substanță din clasa alcoolilor, dizolvant servind pentru lacuri și intermediar în sinteze organice. (< fr. butanol) Vezi definitia »