senamechíe s.f. (înv.) frunză uscată de senă (arbust din Orient) din care se preparau purgativele; siminichie. Vezi definitia »

polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

DISIMULÁȚIE s.f. Prefăcătorie, nesinceritate; disimulare. [Gen. -iei, var. disimulațiune s.f. / cf. fr. dissimulation, lat dissimulatio]. Vezi definitia »

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu]. Vezi definitia »

JAPANOLOGÍE s. f. studiul culturii, limbii și civilizației japoneze. (< germ. Japanologie) Vezi definitia »