Definita cuvantului ofițer
ofițér (ofițéri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier și probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofițeresc, adj. (de ofițer); ofițerește, adv. (ca ofițerii); ofițerime, s. f. (corp ofițeresc); subofițer, s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
APTÉR, -Ă adj. Fără aripi. ♦ (Arhit.; despre temple antice) Fără colonade laterale. ♦ (Despre insecte) Fără aripi. ♦ (Bot.; despre tulpină, pețiol sau peduncul) Fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripă. [< fr. aptère, cf. gr. a – fără, pteron – aripă]. Vezi definitia »
MOTOSCÚTER s.n. Vehicul asemănător motocicletei, de o formă anumită, cu care se transportă ziare, răcoritoare etc. [< engl. motor scooter]. Vezi definitia »
BERSALIÉR, bersalieri, s. m. Soldat italian de infanterie ușoară. – Din fr. bersaglier. Vezi definitia »
sângifér, adj. n. (înv.; în sintagma) vas sângifer = vas sangvin. Vezi definitia »
PTER1- v. ptero-. Vezi definitia »