Definita cuvantului ofițer
ofițér (ofițéri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier și probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofițeresc, adj. (de ofițer); ofițerește, adv. (ca ofițerii); ofițerime, s. f. (corp ofițeresc); subofițer, s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
BALENIÉR, -Ă I. adj. Referitor la pescuitul balenelor. II. s. n. Navă pentru pescuitul și prelucrarea balenelor. III. s. m. Marinar specializat în vânarea balenelor. (< fr. baleinier)
Vezi definitia »
ȘALUTIÉR s. n. ambarcație ușoară destinată pescuitului în largul mării. (< fr. chalutier) Vezi definitia »
OXALIFÉR, -Ă adj. (despre celule) care conține cristale de oxalat de calciu. (< fr. oxalifère) Vezi definitia »
ȘALÁNGER s. m. sportiv cu care un campion își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. (< engl., fr. challenger) Vezi definitia »
STÁTER s.m. Monedă greacă de aur în greutate de circa 9 g, echivalând cu 20 de drahme de argint. [< fr. statère, cf. lat., gr. stater]. Vezi definitia »