Definita cuvantului ofițer
ofițér (ofițéri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier și probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Der. ofițeresc, adj. (de ofițer); ofițerește, adv. (ca ofițerii); ofițerime, s. f. (corp ofițeresc); subofițer, s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ofițer
DIXIELÁNDER LEN-/ s. m. muzician care practică stilul dixieland. (< engl. dixielander) Vezi definitia »
COCOTIÉR s.m. Specie de palmier din regiunile tropicale, care produce un fruct comestibil, cunoscut sub numele de nucă de cocos. [Pron. -ti-er. / < fr. cocotier]. Vezi definitia »
HÁMBURGER, hamburgeri, s. m. Chiftea plată care se servește friptă și pusă într-o chiflă. [Pr.: hamburgăr] – Din fr., engl. am. hamburger. Vezi definitia »
CAMERIÉR s. m. servitor ce îngrijea de camera de dormit și de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet. (< fr. camérier) Vezi definitia »
TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère. Vezi definitia »