Definita cuvantului ogor
ogór (ogoáre), s. n. – 1. Țarină, țelină. pîrloagă. – 2. Pămînt cultivabil, arătură. Sl., cf. bg., sb. ugar (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 71), pol. ugór, din sl. ogoreti „a arde (pădurea pentru a obține teren cultivabil)”. – Der. ogorî, vb. (a face ogor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ogor
șopăcăitór, șopăcăitoáre, adj. (înv.) limbut; clevetitor. Vezi definitia »
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE, adj. v. agățător. Vezi definitia »
PROFANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator) Vezi definitia »
MEDITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă lecții particulare. [< medita + -tor]. Vezi definitia »
pestitór, -eáscă, adj. (înv.) care pestește. Vezi definitia »