BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din fr. blastule. Vezi definitia »

FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe. Vezi definitia »

GLÓTĂ, glote, s. f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte. Vezi definitia »

CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. – Din fr. conque. Vezi definitia »

-CÍT(Ă) elem. cito-. Vezi definitia »