PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. Vezi definitia »

TEȘMECHERÍE, teșmecherii, s. f. Șmecherie, șarlatanie. – Din teșmec (< tc.) + șmecherie. Vezi definitia »

EFÍGIE s.f. Chipul unui suveran, al unui șef de stat, reprezentat pe o monedă, pe o medalie etc. ♦ (Rar) Imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. [Pron. -gi-e, gen. -iei. / < fr., it. effigie, cf. lat. effigies – imagine]. Vezi definitia »

ODONTALGÍE s.f. Durere de dinți. [Gen. -iei. / < fr. odontalgie, cf. gr. odous – dinte, algos – durere]. Vezi definitia »

BAZIGAMÍE s. f. fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin regiunea șalazei. (< fr. basigamie) Vezi definitia »